Cum se citește o tendință de încălzire
O tendință de încălzire este panta unei drepte ajustate prin regresie liniară pe seria mediilor anuale; ea nu trebuie afirmată decât atunci când testul statistic asociat arată că nu poate fi explicată rezonabil prin hazard.
Panta: câte grade pe deceniu
Se ia media anuală a fiecărui an al perioadei și se obține un nor de puncte. Se caută apoi dreapta care trece cel mai aproape de ansamblu — în sensul celor mai mici pătrate, adică minimizând suma abaterilor la pătrat. Panta acestei drepte este tendința.
Se exprimă cel mai adesea în grade pe deceniu, ceea ce o face comparabilă de la un loc la altul. Înmulțită cu durata perioadei dă delta totală: încălzirea cumulată pe toată fereastra.
O observație importantă despre alegerea perioadei: cu cât fereastra este mai scurtă, cu atât panta este mai instabilă. Pe cinci ani, două veri remarcabile ajung pentru a produce o pantă spectaculoasă care nu descrie nimic. De aceea tendințele acestui site sunt calculate pe fereastra lungă.
r²: cât de strâns urmează punctele dreapta
Coeficientul de determinare, scris r², merge de la 0 la 1. Măsoară partea din variația între ani pe care o explică dreapta.
Un r² de 0,6 înseamnă că tendința dă seama de 60 % din ceea ce se mișcă de la un an la altul; restul este variabilitate — o iarnă blândă, o vară ploioasă, o oscilație oceanică. La serii climatice anuale, valori modeste ale lui r² sunt normale și nu descalifică tendința: zgomotul meteorologic este enorm, iar o pantă reală poate foarte bine să coexiste cu multă dispersie.
r² nu spune deci dacă tendința este reală. Spune cât de regulată este.
Valoarea p: poate tendința să fie hazard?
Aceasta este întrebarea la care r² nu răspunde și singura care decide dacă ai dreptul să afirmi ceva.
Valoarea p răspunde la: «dacă în realitate nu ar exista nicio tendință, care ar fi probabilitatea de a observa din pur hazard o pantă cel puțin la fel de pronunțată ca aceasta?». O valoare p de 0,03 înseamnă trei șanse din o sută. O valoare p de 0,4 înseamnă patruzeci — adică rezultatul nu ar avea nimic surprinzător în absența oricărei încălziri subiacente.
Pragul convențional este 0,05. Sub el se vorbește de tendință semnificativă statistic. Peste el, datele nu permit o concluzie — ceea ce nu înseamnă că nu există tendință, ci doar că această serie nu ajunge pentru a o stabili.
De ce acest site scrie uneori «nicio tendință clară»
Când valoarea p depășește 0,05, Climate Memory nu afișează panta: pagina spune că nu se desprinde nicio tendință clară.
Nu este un dat lipsă, iar acesta este punctul cel mai important al articolului. Este un rezultat. Înseamnă că în acel loc și pe acea perioadă variabilitatea domină semnalul.
Refuzul este deliberat fiindcă urmările sunt asimetrice. A afișa «+2,1 °C» cu o valoare p de 0,4 înseamnă a produce o afirmație falsă și perfect citabilă: va fi repetată, copiată, eventual înghițită de un model de limbaj, și nimic mai departe nu va mai purta nuanța. O pagină care spune «nu putem conchide» nu poate fi citată greșit.
Dacă citiți asta fiindcă o pagină de oraș afișa acea mențiune: ea nu are niciun gol în date. Are un răspuns, iar acel răspuns este că nu se știe.
Încălzire locală și încălzire globală
O tendință locală nu este tendința planetară și este aproape întotdeauna mai zgomotoasă. Încălzirea globală este o medie pe toată suprafața globului, unde esențialul variabilității regionale se compensează; peste o singură celulă de grilă nu se compensează nimic.
Continentele se încălzesc mai repede decât oceanele, iar latitudinile înalte mai repede decât tropicele. Un oraș nordic poate deci arăta o pantă net superioară mediei mondiale fără ca aceasta să fie o anomalie de măsurare.