Clasificarea Köppen-Geiger, literă cu literă

Wladimir Köppen, botanist și climatolog, își propune clasificarea începând din 1884 pe o idee simplă: marile formațiuni vegetale ale globului desenează deja frontierele climatice. În loc să decupeze arbitrar, își calibrează pragurile pe ceea ce tolerează vegetația. Rudolf Geiger o revizuiește la mijlocul secolului XX, de unde numele compus.

Este de departe cea mai folosită clasificare climatică și are imensul merit de a cere doar două serii lunare — temperatură și precipitații — pe care le avem pentru aproape toate locurile de pe Pământ.

A — tropical. Toate lunile peste 18 °C în medie. Fără iarnă termică.

B — arid. Definit nu prin temperatură, ci printr-un deficit: precipitațiile anuale rămân sub un prag calculat din temperatura medie și din sezonul ploilor. Este singura literă la care lipsa apei primează asupra a tot restul.

C — temperat. Luna cea mai rece este între −3 °C și 18 °C: o iarnă există, dar este blândă.

D — continental. Luna cea mai rece este sub −3 °C, iar cea mai caldă peste 10 °C. Iarnă pronunțată, vară reală.

E — polar. Nicio lună nu atinge 10 °C în medie.

O precizare care contează de îndată ce compari două surse: frontiera dintre C și D valorează −3 °C în Köppen original, în vreme ce mai multe revizuiri moderne o plasează la 0 °C. Același oraș poate fi deci clasat C aici și D în altă parte fără ca nimeni să greșească — diferă convenția, nu clima.

f — precipitații repartizate pe tot anul, fără sezon uscat.

s — vară uscată. Este semnătura mediteraneeană: ploile cad iarna.

w — iarnă uscată. Regim de muson sau de savană, ploile cad vara.

m — muson, rezervat zonei tropicale: foarte umed în ansamblu, cu un scurt sezon mai puțin plouat.

În zona aridă B această poziție funcționează altfel: W indică un deșert, iar S o stepă, adică un grad de ariditate mai degrabă decât un calendar.

a — vară caldă, luna cea mai caldă depășește 22 °C.

b — vară temperată, sub 22 °C dar cu cel puțin patru luni peste 10 °C.

c — vară scurtă și răcoroasă, mai puțin de patru luni peste 10 °C.

d — iarnă foarte aspră: luna cea mai rece coboară sub −38 °C. Rezervată climatelor continentale extreme.

Pentru climatele aride, h înseamnă cald și k înseamnă rece, după temperatura medie anuală.

Cfb — temperat, fără sezon uscat, cu vară temperată. Este clima oceanică a unei mari părți din Europa occidentală: plouă tot anul, iarna este blândă, vara nu strivește.

Csa — temperat, cu vară uscată, cu vară caldă. Clima mediteraneeană clasică: ploi iarna, vară caldă și uscată.

Dfb — continental, fără sezon uscat, cu vară temperată. Ierni reci și veri moderate, tipice Europei centrale și orientale.

Köppen este o clasificare pe praguri, deci discontinuă: două orașe foarte apropiate climatic pot cădea de o parte și de alta a unei frontiere și pot primi coduri diferite. Codul spune de care parte a pragului te afli, nu cu cât.

Este în plus calculată, prin construcție, pe o perioadă de referință. Într-o climă care se schimbă, un loc poate schimba clasa — iar codul are atunci sens doar însoțit de perioada pe care a fost stabilit.

În sfârșit, ignoră tot ce nu este nici temperatură, nici precipitație: vânt, însorire, ceață, umiditate. Două clime cu același cod pot fi trăite foarte diferit.